Polonia - Chopin 2010

Între 2 şi 6 septembrie am fost la Varsovia, într-o delegaţie de jurnalişti şi crtitici muzicali, la invitatia Comitetului aniversar Chopin 2010. O vizită documentară de 5 zile, o vizită în care am fost purtaţi pe urmele acestui simbol cultural polonez, de la a cărui naştere marcăm 200 de ani. Este impresionant modul în care polonezii îşi onorează geniul artistic şi prin acesta îşi promovează ţara. Orasul era împânzit de afişe cu chipul lui Chopin, m-au suprins şi mi-au plăcut băncile de granit pe care sunt gravate fragmente de istorie chopiniană şi din care dacă apeşi un buton se revarsă armonii ale unor lucrări celebre. Au fost întâlniri pline de substanţă cu Waldemar Dabrowski – Presedintele Comitetului Aniversar Chopin, în acelaşi timp director al Operei Naţionale din Varsovia, cu Stanislaw Laszczynski – directorul Institutului Naţional Chopin.
Am descoperit o Polonie incredibilă, care a investit enorm pentru promovarea ţării prin intermediul unui simbol cultural. Numai pentru construirea şi/sau organizarea instituţiilor Chopin: cel mai modern muzeul biografic european, Institutul Chopin, casa memorială de la Zelazowa Wola s-au alocat 100 de milioane de dolari. La această cifră adăugându-se sume pentru impresionanta organizare artistică: 3 concert zilnice în Polonia, comitete Chopin în 40 de ţări, 200 de ore de muzică chopiniană la New York, 40 de concerte la Milano, 80 de concerte în Japonia, concurs Chopin la Abu Dhabi, două festivaluri mari Chopin la Varşovia, prestigiosul concurs care va debuta la 2 octombrie şi la startul căruia după o selecţie riguroasă au rămas 81 de competitori, relaţionări artistice complexe influenţate de spiritul, stilul chopinian: jazz, pop, literatură, expoziţii. La toate acestea se adaugă noutăţile editoriale: 122 de cărţi tipărite despre Chopin, nenumărate discuri, printre care şi o integrală Chopin – 21 de discuri, la care s-a lucrat 5 ani şi în care mari pianişti ca Nelson Gorner, Kevin Kenner, cântă pe piane de epocă, iar lucrările concertante sunt acompaniate pe instrumente contermporane lui Chopin. Am asistat şi la concerte: o atmosferă specială a fost la unul dintre recitalurile din seria joia muzicală. Programul evident Chopin – protagonistă Joanna Maklakiewicz, o pianistă care ne-a purtat cu ştiinţă, cu abilitate, cu pasiune în universul sonor creat de geniul polonez. Într-o sală de 100 de locuri, dublu era numărul amatorilor de frumos care au asistat în picioare, într-o atmosferă de profundă concentrare. Sala era plasată vis a vis de palatul prezidenţial, un loc încă de pelerinaj pentru polonezi şi nu numai, în amintirea preşedntelul Lech Kaczynski. Flori şi mii de lumânări exprimă regretul şi amintesc de drama de la Smolensk.
Am fost la un concert în aer liber care a avut loc în Parcul Lazienki. Pianistul american Kevin Kenner, la un pian plasat lângă soclul statuii lui Chopin, în mijlocul unei grădini de trandafiri şi în faţa a câteva sute de melomani, a oferit un recital în care a încântat prin perfecţiunea tehnică, prin profunzime, prin logica construcţiei.
În Polonia, au fost câteva zile de încântare, în care am văzut diferenţe uriaşe în ceea ce priveşte preţuirea şi promovarea culturii şi în urma cărora se nasc întrebări. Una fundamentală ar fi: în cât timp am putea să punem în lumină o personalitate de talia lui Enescu la nivelul la care o fac acum polonezii cu simbolul lor muzical şi astfel să ne promovăm cultural ca ţară? Poate până în 2081 când se vor mplini 200 de ani de la naşterea lui George Enescu.