Duminica 15 mai 2011, Palatul Mogoşoaia a găzduit un nou recital din cadrul Stagiunii "Muzica la Palatele Brâncoveneşti", ediţia a III a. A fost mai mult decât un simplu recital. A fost una dintre acele seri magice, în care întâlnirea dintre artişti de înaltă clasă dau naştere la momente artistice unice. Puţini artişti se încumetă să abordeze ciclurile de lieduri mahleriene: "Cântecele copiilor morţi" şi liedurile pe versuri de Friedrich Rückert. Şi mai puţini artişti ruşesc să creeze atmosfera ideală să înţelegă şi să reuşească să exprime compexitatea de trăiri, de sentimente ale acestor capodopere. Soprana Sorina Munteanu şi pianista Vasilica Stoiciu Frunză au reuşit. De mult nu am mai avut şansa să văd într-un recital atâta meticulozitate a construcţiei, atâta grijă de amănunt, atâta subtilitate, atâta rafinament. Cu toţii o ştiam pe Sorina Munteanu, marea soprană dramatică, cea care se identifică cu roluri de mare dificultate: Abigalie, Turandot, Lady Machbeth, Floria Tosca, Aida, Norma şi de curând Odabella din Attila, soprana cu o voce inegalabilă, de mare forţă, ambitus şi amplitudine. Mulţi în momentul în care au aflat că se apropie şi de genul cameral au fost sceptici. Dar Sorina Munteanu, mai presus de toate este un artist liric inteligent, cu o tehnică ireproşabilă. Nu ştiu dacă mai are şansa de a deveni o stea pe cele mai importante scene ale lumii, dar sunt sigur că poate fi o stea a lied-ului mondial. Întâlnirea cu Vasilica Stoiciu Frunză – o minunată pianistă a genului cameral, a fost de bun augur. Să sperăm că această colaborare va continua şi va duce la crearea de noi seri memorabile.
M2U00998
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu