Sebastian Craciun

Sebastian Craciun

duminică, 30 octombrie 2011

Sonorități necesare



Profesorul dr. Iamandescu, cel care a realizat primele studii de muzicoterapie în România, spunea într-un interviu recent: "Pe muzica barocă, neuronii capătă un ritm specific geniilor".
Eu am încercat, am sperat şi am fost două zile la rând la concertele din cadrul ediţiei a VI a a Festivalului de muzică veche, găzduite de salonul de onoare al Muzeului Naţional Cotroceni.
Nu vreau să-l contrazic pe profesorul Iamandescu dar, la mine nu a avut efect, însă mi-a plăcut atât de mult încât dacă festivalul nu s-ar fi terminat aş mai fi încercat.
În ambele seri, publicul numeros s-a bucurat de călătorii în istorie, în care ghizi ne-au fost membrii ansamblului belgian, construit în jurul oboistului Marcel Ponseele - Il Gardelino.
European Gala a fost titlul concertului din data de 29 octombrie 2011, care a încercat să arate diversitatea dialogurilor Europei baroce, aducând în atenţia publicului şapte exemplificări sonore. Itinerariul a plecat din Paris - Luis-Antoine Dornel, a trecut prin Neapolele lui Galuppi, a continuat în zona nordică reprezentată de olandezul Jan Pieterzoon Sweellink, flamandul Leemans de Bruges şi suedezul Johann Berlin, fără a omite marile nume ale barocului târziu: Handel, Bach şi Telemann.
Duminică 30 octombrie, "La stravaganza" a fost titlul seratei care a surprins spiritul concertului italian şi influenţa acestuia în muzica germană şi portugheză.
Au fost două seri magice, în care au impresionat instrumentele specifice timpului, sonoritatea stranie, deosebit de plăcută, de caldă a muzicii acelor vremuri. Doar două aspecte au fost puţin deranjante: lipsa sonorizării în timpul scurtelor prezentări şi destul de marile întârzieri cu care au început ambele concerte.
Artiștii de mare clasă, câtă omogenitate, câtă acuratețe, câtă dragoste față de muzică, față de sunet, cât respect față de creatori. Trebuie remarcat excepționalul oboist Marcel Ponseele, care printre altele ne-a oferit o variantă a concertului în re minor de Alessandro Marcello, absolut de referință.
În final nu-mi doresc decât ca cei de la Mediaval Praxis să aibă și pe viitor energie să poată organiza astfel de aduceri ale istoriei în actualitate și să ne ofere din nou oaze de reflecție asupra trecutului nostru muzical.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu